Traim in intuneric intr-o cursa constanta spre lumina.Precum fluturii de noapte sunt atrasi de un banal bec asa suntem si noi ,ca fiinte individuale ,atrase de aura luminoasa a unui obiectiv in penumbra.Un scop ,un drum nesigur si intunecat presarat cu "coincidente" si destine intersectate.Sa consideram existenta unui destin prestabilit ,ce sens are sa incercam sa ne depasim conditia?Ce sens are sa spargen coconul si sa ne luam zborul cand acest lucru se va intampla inevitabil?
Sincer sa fiu nu am crezut niciodata in destin ci in faptul ca fiecare individ este stapan pe viitorul lui.Exista semne care in momentul in care sunt observate pot "schimba macazul" spatiotemporal ,exista acele "coincidente" cum am spus si mai sus care nu sunt decat momente de rascruce ,momente in care o decizie poate avea repercursiuni de natura pozitiva sau negativa.Partea interesanta cu momentele astea este ca tind sa se repete indiferent daca alegem corect sau gresit.
A regreta o gresala inseamna repetarea acesteia.Ironic nu?E amuzant cum ne uitam in trecut si ne intrebam daca am ales corect ,daca avem ce ne-am dorit sau macar daca suntem pe drumul cel bun in atingerea acestui tel.Viata este un culoar intunecat cu una sau mai multe lumini stralucitoare spre finalul acestuia.Pe acest culoar suntem orbi dar avem o lanterna ..."lanterna cunoasterii" ...nu vreau sa fac un cliseu dar o sa o numesc "lanterna ratiunii" .Cand privim in trecut nu facem decat sa intoarcem lanterna spre capatul celalalt al coridorului ca urmare a unui fior rece .Oare e cineva in spatele meu?Oare am facut o gresala cand...?
"Sunt un visator realist prins intre abis si eter" opac